Il Leon e lis Acuilis

Gjatule Marandule

Karel Jaromír Erben (1811-1870)

  Li de bancje il frut al jere,
  al berlave a plene vôs.
  "No tu sâs ce che o daressis
  di fâti tasê un pôc!
   
5 Di chi a pôc misdì al rive
  e to pari al torne jù:
  nol varà la mangjative
  colpe tu, disgracie, tu!
   
  Muci! Cjo, ocat, cjarute -
10 zuie! - velu chi'l to gjal!"
  Nuie gjal ni cjar ni ocjute,
  tal cjanton ju fâs svualâ.
   
  E ancjemò ta chel disio -
  "Ch'a ti muardi une âf!
15 La Marandule, babio,
  jo te clami daurman!
   
  Ven po Gjatule Marandule,
  cjol sù, cjol chel osteat!"
  Cualchidun li fûr de puarte
20 za la mantie al à cjapât.
   
  Muse dure, brute, strambe,
  la mantele no je gnove,
  un baston, stuarte la gjambe,
  la vôs - une bissebove!
   
25 "Chi chel frut!" - "O Madonute,
  jo ti prei di perdonâ!"
  Di murî si je sintude,
  la Marandule je ca!
   
  La Marandule e strisse
30 diluncvie dal taulin
  e la mari no respire
  strent il frut intal so grin.
   
  E viodintlu e pense a prime -
  puar, puar chel frutin!
35 La Marandule vissine
  lis sôs sgrifis za e tint.
   
  Za parsore il frut si cjatin
  che la mari a fuart lu strenç:
  "Madonute mê dal Carmini!"
40 e cole pierdint i sens.
   
  Scolte, la cjampane e sune -
  undis - dodis - 'l è misdì;
  a si vierç la puarte intune -
  ve, il pari al è chi.
   
45 E la mari e je par tiere,
  tal sen strent il frut e à;
  jê salvâle si podeve,
  ma il frut nuie - scjafoiât.

(Voltât par furlan di Giorgio Cadorini, doprant:
"Polednice". In: Erben, K.J. (1997). Kytice z povesti narodnich. Praha, 41-43.)

*Torne insomp dal sfuei

Ultime version: ai 9 di Avrîl dal 2002

*No dome lenghe *Furlan di Praghe *glossaris *Giorgio Cadorini *Univerzita Karlova v Praze